fbpx
 

GINECOLOGIE

bt_bb_section_bottom_section_coverage_image

GINECOLOG SI ENDOSCOPIE GİNECOLOGICĂ AVANSATĂ

Chirurgie prin orificii naturale în ginecologie (chirurgie fără cicatrice)
Cea mai mare plângere a pacienților după operațiile ginecologice o reprezintă durerea de la nivelul inciziilor. Probleme precum infecți ale rănilor, sângerarea și separarea marginilor în aceste locuri de incizie pot fi observate după operațiile ginecologice și pot crea probleme serioase pacienților. Aproape fiecare pacient care a suferit o astfel de intervenție chirurgicală solicită ca incizia să fie mică și să nu existe cicatrice. Indiferent de cât de reușită este intervenția chirurgicală, cicatricea în urma inciziilor chirurgicale rămâne pe viață. Din acest motiv, de secole, chirurgii au fost într-o permanentă căutare și cercetare pentru a reduce complicațiile ce pot apărea la nivelul inciziilor și cicatricile chirurgicale.

În ultimii ani, operațiile laparoscopice, cunoscute în mod popular sub numele de operații închise, sunt aplicate frecvent în ginecologie. Îndepărtarea uterului, prolapsul uterin (coborârea uterului), chisturile ovariene, chisturile de ciocolată, operațiile de infertilitate și operațiile de cancer pot fi efectuate cu această metodă închisă. În ceea ce privește operațiile laparoscopice cunoscute sub numele de chirurgie închisă există 3-4 incizii mici în peretele abdominal anterior.

La nivel mondial există o nouă tendință în ultimii 3-4 ani. Se înregistrează o creștere a operațiilor de „chirurgie fără cicatrici” în care nu există incizii în peretele abdominal anterior și se folosesc orificii naturale. În chirurgia prin orificii naturale, adică în chirurgia fără cicatrici, nu există mici incizii în peretele abdominal anterior în operațiile clasice laparoscopice (închise). Există două orificii naturale de bază, adică două orificii de bază folosite în aceste intervenții chirurgicale. Unul dintre ele este ombilicul, iar celălalt este calea vaginală. Atunci când buricul este folosit ca cale de acces, „chirurgia cu un singur port” poate fi efectuată făcând o mică incizie în buric, astfel încât să nu poată fi văzut din exterior. O altă cale de pătrundere în chirurgia prin orificiul natural este calea vaginală. În chirurgia laparoscopică, care este exprimată ca V-NOTES în literatura medicală mondială, operația se efectuează numai pe calea vaginală. Aceste tehnici creează un confort deosebit pentru pacienți. Pacienții se recuperează mai repede, pot reveni la viața profesională normală mai repede, iar durerea postoperatorie rămâne la niveluri mult mai scăzute. Oferă o mare satisfacție pacienților cu preocupări estetice.

Ce operații ginecologice pot fi efectuate cu tehnica V-NOTES (Chirurgie endoscopică transluminală cu orificiu natural vaginal) „Chirurgie fără cicatrici”?

– Se pot efectua intervenții de extirpare a uterului, chisturilor ovariene, sarcinilor extrauterine, ligatura sau extirparea trompelor si intervenții chirurgicale de fibrom.

Există avantaje ale operației fără cicatrici în comparație cu operațiile clasice laparoscopice (închise)?

– Durerile după operațiile fără cicatrici sunt mult mai mici deoarece nu există incizii, care sunt cea mai importantă cauză a durerii durerea postoperatorie. Pacientul nu rămâne cu cicatrici de incizie de-a lungul vieții și pacienții pot reveni la viața normală mult mai repede.


Estetica genitală
Include procedurile de reparare, prin diverse metode, a zonei genitale interioare și exterioare deformate în cazuri precum îmbătrânirea, sarcina și nașterea. Acestea se aplică cu scopul de a îmbunătăți aspectul exterior al vaginului, pentru a elimina deformările experimentate după naștere, pentru a modifica dimensiunea internă a organelor genitale, pentru a crește satisfacția sexuală prin îngustarea vaginală și pentru a crește sensibilitatea la punctele de orgasm și a elimina disfuncțiile sexuale.
Tulburările fizice și structurale din zona genitală pot duce la lipsa încrederii de sine la femei și la apariția problemelor în psihologia și calitatea vieții sexuale. Aspectul corect din punct de vedere estetic al zonei genitale crește încrederea în sine a femeii. O face să se simtă mult mai fericită în relația cu partenerul ei.

Ce este îngustarea vaginului (vaginoplastia)?
Operațiile efectuate pentru a restabili etanșeitatea veche a vaginului mărit poartă denumirea de „operație de îngustare a vaginului” sau „operație de vaginoplastie”.
Diametrul interior al vaginului se poate mări, iar orificiul de intrare poate deveni mai larg din motive precum înaintarea în vârstă, creșterea și pierderea în greutate în exces, deficiențe hormonale, naștere vaginală sau vindecare proastă a inciziei efectuată la naștere (incizie de epiziotomie). Îngustarea vaginală (vaginoplastia) urmărește reducerea diametrului pereților vaginali prin îndepărtarea sau refacerea excesului de țesut care provoacă lărgirea vaginului, care este organul genital feminin. Este o procedură reconstructivă planificată pentru a reconstrui mușchii perineal/ planșeului pelvin prin repararea simultană a țesuturilor moi. Odată cu operația de îngustare vaginală, vaginul devine mai atractiv din punct de vedere estetic și plăcerea în timpul actului sexual crește.

HPV, verucă genitală (neg) și colposcopie

Virusul papiloma uman (HPV) este un virus ADN neînvelit care poate infecta colul uterin, vaginul și vulva din tractul genital feminin și poate provoca boli în aceste regiuni. Există mai mult de 200 de viruși HPV. Cu toate acestea, 41 dintre ele sunt HPV care provoacă boli doar în zona genitală.

Există multe subtipuri de virus, dar atunci când sunt evaluate din punct de vedere oncogen (cauzator de cancer), acestea sunt împărțite în două categorii: cu risc scăzut și cu risc ridicat.

Cele mai frecvente dintre cele cu risc scăzut suntHPVtip 6 și 11 și de obicei provoacă veruci în zona genitală.

Cei cu risc crescut (HPV tip 16, 18, 31, 33, 45, 52, 58 etc.) se atașează de sistemul genital feminin, cel mai frecvent la nivelul colului uterin, mai rar la nivelul vulvei si vaginului, și pot provoca mai întâi boli pre invazive ( CIN 1-2-3) și mai apoi cancer. Nu orice infecție se transformă în cancer, virusul trebuie să devină permanent și să se înmulțească provocând modificări în țesuturi. Acest curs are loc de obicei de-a lungul anilor. O parte foarte importantă a infecțiilor cu HPV va fi eliminată de sistemul imunitar al corpului nostru.

Există 2 moduri de a afladacă aveți o infecție cu HPV; în primul rând, vă confruntați cu apariția verucilor genitale iar, în al doilea rând, prezentați modificări anormale în urma analizei probei de celule (frotiu) sau testul de screening HPV a fost pozitiv.

Ce ar trebui să faceți după ce ai fost diagnosticat cu HPV?

În primul rând, nu intrați în panică. Această situație este foarte comună. Sistemul imunitar al corpului tău va elimina această infecție într-un procent foarte mare. Consultați un obstetrician cu experiență în colposcopie.

Ce suntverucile (negii) genitale?

Negii genitali sunt mici leziuni ale pielii asemănătoare conopidă, cauzate de infecția cu virusul papilomauman HPV. Acești negi pot fi uneori întâlniți sub formă de sine stătătoare(unul singur), iaralteori în grupuri dense. La paciențiicare prezintă veruci în zona genitală trebuie efectuate controale HPV. Acestea pot fi localizateîn vulvă, organele genitale externe, in jurul anusului, in zona inghinala sau perineu. Cei mai frecvențiîntâlniți în aceste cazuri sunt HPV tip 6 și tip 11.

Care sunt modalitățile de protecție împotriva HPV?

Viața monogamă.
Vaccinul HPV.
Eexamen ginecologic regulat și efectuarea testuluiHPV și/sau frotiu.
Renunțarea la fumat.

Vaccinul HPV

VaccinulHPV; este un vaccin care nu conține virus viu și oferă imunitate împotriva HPV. Este o modalitate importantă de a reduce riscul de cancer de col uterin asociatHPV, veruci genitale, cancer la nivelul vulvei și vaginal, cancerele de gură, limbă și laringe. Vaccinul HPV administrat unei femei care nu și-a început viața sexuală sau care nu a avut niciodată virusul HPV protejează 100% împotriva virușilor care provoacă cancer, fiind cunoscuți sub numele de Tip 16 și Tip 18.

Vaccinul HPV poate fi administrat atât fetelor, cât și băieților, începând cu vârsta de 11 până la 12 ani, și femeilor, fără limită de vârstă.

Ce este colposcopia?

Colposcopia este o procedură specialăcare permite examinarea detaliată a colului uterin, vulvei și țesuturilor vaginului și are capacitatea de a mări colul uterin și țesuturile vaginului de până la 6-40 de ori. Joacă un rol important,în special, în procesul de diagnostic al cancerului de col uterin. Cu ajutorul unei soluții speciale,care esteaplicată în timpul procedurii, în zona respectivă, țesuturile patologice din zonă devin mai vizibile. Examenul colposcopic și biopsia sunt de obicei efectuate la pacienții cu rezultate anormale la testul HPV sau testul PAP.

Colposcopia oferă beneficii semnificative în diagnosticarea precoce și tratamentul leziunilor precursoare care pot provoca cancer de col uterin.

Cine ar trebui să facă colposcopie?

Femeile cu rezultate anormale ale testului Papanicolau;
Femeile care au fost testate pozitiv pentru HPV;
Femei cu sângerare recurentă după actul sexual;
Femei care nu au fost diagnosticate cu cancer de col uterin, dar care au o leziune precursoare.

Incontinența urinară

Incontinența urinară este o pierdere involuntară de urină care apare dincolo de controlul persoanei și creează o problemă socială și de igienă. Aproximativ jumătate dintre femei se confruntă cu incontinență urinară, pe parcursul vieții.

Incontinența urinară nu este un fenomen natural care vine odată cu îmbătrânirea. Multe femei preferă mai degrabă, să îndure această problemă, decât să caute ajutor, deoarece cred că nu există o soluție pentru incontinența urinară. Există opțiuni de tratament care vor elimina complet sau cel puțin vor reduce incontinența urinară în funcție de fiecare grupă de vârstă și de caracteristicile pacientului.

Care sunt cauzele incontinenței urinare?

– Vârsta. Riscul este crescut la femeile cu vârstă înaintată.
– Sarcina. Este mai frecventă la femeile care au avut o naștere normală.
– Menopauza. Riscul crește în timpul menopauzei.
– Slăbiciune a mușchilor planșeului pelvian.
– Obezitate
– Fumatul
– Boli sistemice precum diabetul (diabetul zaharat) și bolile de rinichi.

Care sunt tipurile de incontinență urinară?

Incontinența urinară de efort (SUI): Când pacientul tușește, strănută sau se forțează, incontinența urinară este involuntară. După tuse, strănut, exerciții fizice și ridicare grele, presiunea din abdomen și vezică crește, iar mușchii vezicii urinare nu pot rezista acestei creșteri și apar scurgeri de urină. Apare ca urmare a deteriorării mușchilor care ajută la reținerea urinei.

Incontinență urinară de tip urgență: este incontinență urinară care apare înainte de a ajunge la toaletă din cauza nevoii bruște de a urina. Motivul este contracția involuntară și bruscă a vezicii urinare pe măsură ce se umple cu urină.

Tratament

Dacă acuzele pacientului sunt ușoare sau dacă există incontinență urinară urgentă; aceasta [poate fi tratată prin metode nechirurgicale și progresia bolii poate fi oprită. Metodele nechirurgicale sunt medicația, terapia comportamentală, kinetoterapie, pesar, exercițiile Kegel și intervențiile cu botox.

Tratamentul chirurgical

Tratamentele chirurgicale reprezintă opțiuni de tratament cu o rată ridicată de succes la pacienții cu incontinență de efort. Este importată alegerea pacientului și a intervenției chirurgicale potrivite. Intervenția chirurgicală poate fi efectuată pe cale abdominală, laparoscopică sau vaginală. În prezent, cele mai eficiente metode sunt tehnicile chirurgicale efectuate pe cale vaginală. În ultimii ani, operațiile pentru incontinența urinară au cunoscut evoluții semnificative și au fost dezvoltate noi tipuri de intervenții chirurgicale cu o rată de succes pe termen lung de peste 90%. Aceste intervenții chirurgicale se realizeazăpe cale vaginală, cu incizii foarte mici de 1-2 centimetri, într-un timp foarte scurt. Șederea în spital a pacienților este de scurtă durată și pot reveni la viața normală foarte repede.

Incontinența urinară; Este o problemă importantă de sănătate care este întâlnită foarte des, în special, la femeile aflate la menopauză și le reduce calitatea vieții. Această situație nu trebuie acceptată ca fiind normală și trebuie știut că tratamentul ei este posibil.