Parkinson este o boală care se agravează treptat, cauzată de pierderea funcției nervilor din regiunea ganglionilor bazali a creierului, care este responsabilă pentru producția de dopamină. Deteriorarea neuronilor ganglionari duce la scăderea nivelului de dopamină din creier. Ganglionii bazali au dificultăți de funcționare și acest lucru duce la o pierdere a controlului asupra mișcărilor corpului. Această pierdere a controlului, care începe de la un singur membru, se manifestă în timp sub formă de probleme serioase precum dificultăți de mers și vorbire, insomnie, depresie și tulburări psihice.

Cine este expus riscului de boala Parkinson?

Peste 90% din cazuri apar după vârsta de 60 de ani. Cazurile înainte de această vârstă se datorează unor tulburări ereditare sau genetice. Rareori, leziunile la cap pot provoca și boala Parkinson. Cel mai bun exemplu este faimoasa legendă a boxului american la categoria grea, Muhammad Ali. Principalii factori de risc pentru boală pot fi enumerați după cum urmează:

• Vârsta înaintată
• Sex masculin
• Istoricul familial al bolii Parkinson
• Expunerea la substanțe chimice
• Traume craniene
• Dietă (aport mare de fier și mangan sau grăsimi animale)
• Obezitatea
• Stresul fizic și emoțional

Care sunt simptomele bolii Parkinson?

Boala Parkinson este o tulburare neurodegenerativă cu progresie lentă. Debutul său se caracterizează prin simptome de perturbare a sistemului de mișcare. Deoarece nu poate fi identificat prin analize de sânge sau prin metode de imagistică cerebrală cu excepția variantei sale genetice, este adesea confundat cu tulburările ortopedice în stadiile de bază.

La debutul bolii, simptomele și semnele sunt unilaterale și ușoare. Există adesea tremor la un membru. În timp, simptomele apar pe ambele părți. Există foarte puțină dizabilitate. Schimbările de postură și de mers devin vizibile. Când boala atinge o severitate moderată, există o încetinire marcată a mișcărilor corpului, echilibru afectat și căderi. După această etapă, mersul pe jos devine dificil și nevoile de bază nu pot fi satisfăcute fără asistență. În ultima etapă a bolii, pacientul devine dependent de scaun cu rotile sau imobilizat la pat și are nevoie de îngrijire constantă.

Tratamentul Parkinson

Parkinson este una dintre numeroasele boli cauzate de pierderea celulelor din creier și este tipul care răspunde cel mai bine la tratament. Totuși, întrucât este o boală care scade calitatea vieții în timp, membrii familiei ar trebui să conștientizeze, să ofere suportul necesar pacientului și să se asigure că tratamentul este aplicat corect.

Consultarea unui neurolog de îndată ce apar simptomele bolii este, de asemenea, extrem de importantă în ceea ce privește tratamentul. Tratamentul precoce încetinește progresia bolii și îmbunătățește calitatea vieții pacientului. În funcție de stadiile bolii, specialistul poate aplica multe metode de tratament diferite. În primul rând, se urmărește ca pacientul să își poată continua propria viață fără dependență.

Pierderea celulelor producătoare de dopamină poate fi compensată cu medicamente. Stimularea profundă a creierului cu operația de stimulare cardiacă a creierului, care a fost dezvoltată în ultimii ani, este foarte eficientă în corectarea simptomelor tipice ale bolii și îmbunătățirea calității vieții.

Exercițiile fizice sunt, de asemenea, o parte importantă a tratamentului. Exercițiile fizice fac persoana să se simtă mai bine și crește forța musculară și flexibilitatea articulațiilor, reducând pierderea controlului mișcării. În special exercițiile care declanșează transmiterea dopaminei în creier îmbunătățesc funcțiile cognitive și mobilitatea.

Specialistul care va decide ce exerciții trebuie să facă pacientul este kinetoterapeutul. Aceste exerciții variază în funcție de stadiul bolii și de starea generală de sănătate a persoanei. Exercițiile precum mersul pe jos, desfacerea nasturii, mișcările imitate, ridicarea din pat și culcarea și îmbrăcarea urmăresc ameliorarea problemelor de mișcare. Exercițiile vocale, de respirație, de bărbie și de buze ajută la corectarea tulburărilor de vorbire.